Restaurarea vagoanelor de epocă pentru un tren turistic în Spania

Editare și producție video: Ignacio González, UTOPIA FILMMAKERS

Vagoanele de călători de acest tip realizate din lemn au fost produse în Spania până în anii 1930. Un total de 406 unități au fost fabricate și utilizate ca vagoane de clasa a treia pe trenurile de pasageri care circulau de-a lungul coastei spaniole. Chiar și atunci când au fost lansate vagoanele metalice, companiile de căi ferate erau reticente în a le comanda, deoarece anotimpul de vară în Spania este canicular, iar vagoanele din lemn erau mult mai ușor de păstrat răcoroase pentru călători.

În 1972, clasa a treia pentru pasageri a fost desființată, iar companiile feroviare s-au confruntat cu o dilemă – fie treceau vagoanele din lemn la clasa a doua, fie încetau să le mai folosească. Cu toate acestea, prețul trecerii la clasa a doua era destul de ridicat, iar vagoanelor li s-au găsit alte întrebuințări. S-au transformat fie în spații locative, fie în ateliere mobile, magazine sau școli; un astfel de vagon este folosită în prezent ca sală de ședințe în biroul companiei RENFE Viajeros.

Vagoanele din lemn de epocă au fost reintroduse în anii ‘80 odată cu lansarea circuitului turistic „Strawberry Train” (”Trenul Căpșunilor”) – o călătorie populară cu vagoane de epocă parcursă de la Madrid la Aranjuez și înapoi prin multe dintre atracțiile din jurul Madridului.

„Trenul Căpșunilor” este format din patru vagoane de pasageri și două utilitare. Cu toate acestea, umiditatea și timpul au degradat treptat elementele structurale din lemn, așa că a fost nevoie de o restaurare completă.

„Ne-am confruntat imediat cu o problemă: aveam nevoie de schițele vagoanelor, astfel încât contractantul să își poată efectua lucrarea, păstrând în același timp designul original”, afirmă Juan José Peña, specialist tehnic în cadrul companiei RENFE Viajeros. „Am plecat de la Carta de la Riga, care, pe de o parte, ne spune că scopul reconstrucției este conservarea și reprezentarea importanței patrimoniului cultural iar, pe de altă parte, că autenticitatea trebuie păstrată în acest proces (inclusiv metoda, designul, materialele și aplicațiile), care demonstrează în mod convingător semnificația acestui obiect.”

Acolo unde planurile inițiale indicau că lemnul ar trebui să fie stejar, s-a folosit stejar. În alte cazuri, în care planurile spuneau că placarea exterioară ar fi din lemn de tec, care în prezent nu este disponibil, s-a ales un lemn cu caracteristici similare, „iroko”, cunoscut și sub denumirea de „tec african”.

„Am deschis interiorul acestor vagoane, fără să știm ce ne așteaptă, doar pe baza unor planuri vechi de peste un secol, deoarece vagoanele în sine au aproape o sută de ani”.

Cele patru vagoane ale „Trenului Căpșunilor” au fost construite în 1920, 1923, 1927 și 1929 de diferiți producători, așa că diferă prin design. Ultimul, cel mai modern, este prezentat în videoclip. Interesant este că cel mai vechi (1920) se afla în cea mai bună stare.

În acest proiect, lucrătorul în lemn Emilio González Rodriguez a fost invitat să refacă vagoanele, în special prin producerea de elemente structurale din lemn. A ajuns la atelierele RENFE Viajeros însoțit de fierăstrăul său mobil Wood-Mizer LT20.

"Sunt un mare fan Wood-Mizer! Acest fierăstrău este cel mai bun ajutor al meu", ne împărtășește Emilio. „Mulțumită fierăstrăului meu, am putut realiza cea mai mare parte a lucrărilor de refacere a vagoanelor. Fierăstrăul Wood-Mizer nu debitează doar bușteni. Acesta efectuează tăieturi precise, ceea ce este foarte important atunci când trebuie să fii atent la detalii . Am economisit atât lemn prețios, cât și timp”.

Fierăstrăul LT20 are un dispozitiv electronic încorporat care salvează dimensiunile necesare ale scândurilor în memoria microprocesorului, astfel încât funcționarea sa este flexibilă și rapidă.

La începutul proiectului, pentru fiecare vagon erau prevăzute a fi necesare 16 grinzi. În cele din urmă, au fost necesare poate 40. Emilio a realizat piese pentru toate ferestrele și obloanele – câte 20 pentru fiecare vagon. Apoi a trecut la detaliile interioare: balustrade, placaje, pardoseli. "Știți ce este important pentru mine? Am făcut toate acestea singur! Un fierăstrău tipic ar avea nevoie de cel puțin încă o persoană implicată."

Fierăstrăul lui Emilio este omologat pentru transport rutier. "Pentru că fierăstrăul Wood-Mizer are un motor diesel, l-am adus tractat de mașina mea. Toți au rămas uimiți și au spus: "Da, fierăstrăul acesta este ceea ce ne trebuie aici!"

"Acesta este un utilaj rapid și precis, care va rezista o foarte lungă perioadă de timp dacă aveți grijă de întreținerea sa. Este ideal pentru un dulgher. Îl puteți folosi în atelier și în general oriunde. Distribuitorii Wood-Mizer din Spania m-au învățat cum să operez fierăstrăul. Îi pot contacta oricând dacă am întrebări", ne explică Emilio.

Proiectul a fost susținut și de restauratorul Andrea Novosad. Sarcina acesteia a fost să restaureze elementele conservate. Ea a tratat, de asemenea, piesele din lemn noi cu conservanți, culoarea asortată cu coloranți, iar la final a finisat toate elementele folosite la restaurarea vagoanelor. Pentru piesele metalice, procesul a fost similar; a presupus șlefuirea și vopsirea cu email anticoroziv și de protecție.

"Cu ajutorul fierăstrăului Wood-Mizer sunt create piese noi. Treaba mea este să le protejez, să le vopsesc și să le finisez", spune Andrea. „Lucrul grozav la aceste vagoane este că au în spate o inginerie uimitoare. Acestea nu sunt doar cutii acoperite cu șipci de lemn. Sunt sisteme bine gândite de montare, descărcare și fixare care trebuie învățate și păstrate. Reprezintă cu adevărat o șansă incredibilă ca aceste vagoane vechi nu s-au pierdut!”

***